Absolvent al Facultății de Filosofie, de Teologie și de Istorie, lucrez ca manager IT în Bacău. M-a pasionat din copilărie înțelegerea profundă a omului și a umanității plecând de la trăirile sale personale, de la raporturile sale cu divinitatea și comunitatea, de la evoluția sa continuă și dinamică și rolul pe care fiecare dintre noi îl deținem în această proces intens de transformare și devenire.
De ce filosofia?
E totul despre concepte. Este imposibilă dezvoltarea unei problematici din sfera științelor umaniste fără a avea capacitatea de a manipula ierarhiile conceptuale. Dacă discursul pornește de la general către particular, cu cât ne adâncim mai mult în cunoașterea particularului cu atât mai necesare devin conceptele specifice fiecărui element investigativ, fie că este vorba despre discursuri care privesc istoria, originea omului, religia, ce implică concepte precum: adevărul, viața, finalitatea, determinismul, cauzalitatea. La fel, într-un discurs care pornește de la particular spre general, este nevoie de concepte concise care să sintetizeze un discurs amplu, să argumenteze divergențele și să delinieze ambiguitățile în termeni specifici, lipsiți de orice echivoc semantic sau interpretativ.
De ce teologia?
Filosofia începe cu religia sau religia începe cu filosofia? Sau ambele pornesc de la fascinația omului, de la primele sale întrebări, primele sale vise, primele sale gânduri și primele sale credințe. Memoria noastră colectivă, reflexele noastre sociale, cultura în care ne trezim este impregnată de termeni precum conștiință, suflet, spirit, Dumnezeu, rai, iad, viață de apoi, păcat, sfânt, botez, căsătorie… Ne-am născut și vom muri, indiferent de credința noastră, în mijlocul unei comunități umane care a dezvoltat o formă sau alta de credință. Nu se poate înțelege devenirea omului și nu se pot interpreta faptele lui, fără înțelegerea aprofundată a determinismului spiritual.
De ce istoria?
Omul cu toate faptele și acțiunile lui formează obiectul cercetării istoriei. Omul care prin acțiunile lui transformă comunitatea umană, societatea, natura, este obiectul istoriei. Dacă ești fascinat de civilizația umană sau dacă vrei să-ți înțelegi propria ta devenire, nu poți să nu cercetezi trecutul omului, să îți înțelegi evoluția și transformarea despuindu-te de toată cristalizarea de mentalități care s-au sedimentat de-a lungul anilor transmise de marea de oameni care formează societatea, să te lepezi ca de niște haine pe care le-ai îmbrăcat automat datorită reflexului transmiterii informaționale.
Să te întorci la omul preistoric și să înțelegi tu, de unul singur, ce „haine” să îmbraci, ce viață ți se potrivește dincolo de paradigmele distorsionate prin care societatea, de-a lungul istoriei, a reușit să otrăvească memoria comună a unei umanități care le-a perpetuat în apa tulbure a ignoranței colective.
De ce IT?
Sistem social uman nu funcționează aleator – el execută un algoritm existențial complex, un set de instrucțiuni care determină modul în care societatea interpretează datele realității și generează răspunsurile sale instituționale, culturale și comportamentale. Acest algoritm este alterat în funcție de rapiditatea cu care se schimbă parametrii care îl formează, modelând astfel realitatea în care trăim. Prin urmare istoria nu mai poate fi interpretată doar ca o succesiune de evenimente, ci ca o evoluție constantă a algoritmilor existențiali prin care umanitatea își programează propria devenire. În era revoluției informaționale, a inteligenței artificiale și a rețelelor sociale globale, capacitatea noastră de a înțelege și modifica propriile algoritmi existențiali devine o competență de supraviețuire civilizațională.
