O incursiune a acestora într-o casă palestiniană: astfel de acțiuni sunt tot mai frecvente, au un impact istoric, iar autoritățile israeliene sunt mereu de partea acelorași
Articol original de Daniele Raineri, fotografii de Gabriele Micalizzi pentru ilPost.it
https://www.ilpost.it/2025/09/24/coloni-israeliani-cisgiordania/
Marți, 23 septembrie, la ora trei și jumătate după-amiaza, patru coloniști israelieni din colonia Avigail au pătruns pe terenul și în casa lui Mohammed Jabarin, un agricultor palestinian de cincizeci de ani, tată a cinci copii. Casa se află pe creasta uneia dintre colinele aride din sudul Hebronului. Locul se numește Umm Darit, în zona Masafer Yatta, o comunitate formată din doisprezece sate palestiniene înconjurate de colonii israeliene, prezentată în filmul No Other Land, care a câștigat premiul Oscar anul acesta. Colonia Avigail este la mai puțin de un kilometru distanță.
Cei patru coloniști – care trăiesc în așezări ilegale construite în teritoriile palestiniene ocupate – erau doi adulți înarmați cu puști de asalt noi și doi adolescenți. Intrarea în casa altora face parte dintr-un tipar bine cunoscut de palestinieni, menit să intimideze și să provoace o escaladare. Dacă unul dintre locatari ar fi atins un colonist, acesta ar fi putut riposta cu violență și chema poliția, care, în majoritatea cazurilor, dă crezare colonistului, nu palestinianului. Astfel, cei patru coloniști au continuat timp de o oră să intre și să iasă din casă. Unul dintre cei doi adulți filma totul cu telefonul, ținând o mână pe pușcă, dar și agricultorul palestinian înregistra scena, având zece camere de supraveghere montate în jurul casei, conectate la o aplicație de pe telefonul său.
Cele zece camere de supraveghere par un detaliu neobișnuit în acest context: casa palestinianului este din beton brut, cu podeaua tot din beton, accesibilă pe o scară rudimentară din piatră. În apropiere se află un grajd improvizat din materiale disparate, iar în față sunt întinse rufe pe o sfoară ce traversează curtea, alături de o canapea uzată. Casa găzduiește familia lui Mohammed, formată din șaptesprezece membri. Însă confruntarea permanentă dintre palestinieni și coloniști este și o bătălie a înregistrărilor video, folosite ca probe în instanță, iar Mohammed s-a adaptat.
Un grup de activiști israelieni, organizați în ture de pază într-un sat din apropiere pentru a proteja palestinienii, a sosit aproape imediat. Aceștia i-au urmărit îndeaproape pe cei patru coloniști și au făcut obstrucție pentru a-i împiedica să se miște liber în și în jurul casei. Și activiștii au filmat totul cu telefoane și camere video, conștienți că materialul poate deveni o probă decisivă.
În astfel de dispute legale, coloniștii au avantajul de a fi favorizați în mod clar de autoritățile israeliene. O anchetă amplă a New York Times, intitulată „Cei nepedepsiți”, publicată în mai 2024, susține că autoritățile israeliene ignoră sistematic violențele comise de coloniști. E ca și cum acțiunile lor împotriva palestinienilor nici n-ar exista, cu excepția unor cazuri rare, care par mai degrabă anomalii decât aplicarea obișnuită a legii. În teritoriile ocupate se aplică legea militară, iar procesele au loc în fața judecătorilor militari, ceea ce reprezintă un alt dezavantaj pentru palestinieni.
Celălalt colonist adult, purtând un tricou violet și ținând un telefon în mână, era Benyamin Bodenheimer, cunoscut drept Budi, șeful securității coloniei Avigail. Pe 17 aprilie anul acesta, Bodenheimer a escortat doi coloniști care au instalat un gard în livada de măslini a unui palestinian, declarând că terenul aparține coloniei. Palestinianul, Saeed Rabaa, în vârstă de șaizeci de ani, a ieșit împreună cu fiul său Elias, de șaisprezece ani, să protesteze. Elias a început să filmeze scena cu telefonul, dar un colonist i-a smuls telefonul și l-a aruncat pe jos. Saeed a sărit în ajutorul fiului său și a fost împins la pământ. Budi a tras mai întâi două focuri în aer, apoi, în timp ce Saeed era la pământ, i-a împușcat un picior. Soldații au sosit, așa cum se întâmplă adesea la finalul unor astfel de incursiuni. L-au arestat pe Elias, acuzându-l că i-a atacat pe coloniști. Medicii i-au amputat piciorul lui Saeed, care a fost și el arestat. Pentru a se întoarce acasă, tatăl și fiul au fost nevoiți să plătească o amendă echivalentă cu 2.500 de euro.
De săptămâni, coloniștii adolescenți îl batjocoresc pe Saeed, strigându-i de la marginea terenului său: „Unde ți-e piciorul? A dispărut?”. Bodenheimer rămâne liber, simbol al impunității coloniștilor. Era prezent în curtea lui Mohammed Jabarin, cu pușca de asalt pe umăr, mișcându-se puțin, verificându-și mesajele pe telefon (fără a filma) și continuând să participe la astfel de operațiuni.
Coloniștii care au intrat în Umm Darit au susținut că o fată palestiniană pătrunsese în zona de securitate a avanpostului lor și că intruziunea în casa palestinienilor era o reacție legitimă. Au cerut poliției să o aresteze pe fată. Palestinianii au spus că fata culegea smochine pe terenul ei și că coloniștii au rănit-o cu o piatră. Poliția a vizionat înregistrările, a discutat cu toți implicații, inclusiv cu fata, și în cele din urmă a plecat fără să facă arestări.
Cinci palestinieni din Valea Iordanului, intervievați în nord, în zona al-Auja, și în sud, în Masafer Yatta, au descris pentru Il Post câteva dintre metodele folosite de coloniști pentru a hărțui agricultorii palestinieni și a-i forța să-și părăsească locuințele: furtul oilor, aruncarea cu pietre, distrugerea mașinilor, tractoarelor și caselor, intrarea noaptea pe proprietăți pentru a speria, intrarea ziua, chiar în case, pășunatul oilor coloniștilor pe terenurile palestinienilor, tăierea țevilor de apă, uciderea câinilor cu capete de pui otrăvite, pulverizarea de spray-uri iritante prin gaura yalei, spargerea geamurilor, trasul de focuri în aer, împușcarea câinilor, instalarea de garduri și porți care blochează accesul, forțând ocoluri lungi, blocarea drumurilor cu bolovani, incendierea mașinilor, aruncarea de cocktailuri Molotov, provocările, lovirea cu bâte, leviere și bastoane.
Aceste acțiuni, luate împreună, sunt puțin vizibile în afara teritoriilor palestiniene ocupate, deoarece presa internațională nu acordă atenție unui geam spart, unui pășunat abuziv sau altor cazuri de „vecinătate ostilă” extremă, deși ele se petrec în masă și cu o insistență obsesivă. În plus, bombardamentele zilnice din Fâșia Gaza, care ucid civili de doi ani, captează atenția internațională. Doar ocazional, un raid mai mare al coloniștilor ajunge în știri. Însă acțiunile lor au un efect istoric: îi forțează pe palestinieni să-și abandoneze casele și fac imposibilă existența unui stat palestinian, tocmai în timp ce unele guverne occidentale anunță recunoașterea statului Palestina.
Martorii, atât palestinieni, cât și israelieni, intervievați în zone diferite, sunt de acord: după 7 octombrie 2023, ziua masacrelor comise de Hamas, s-a accelerat ritmul operațiunilor coloniștilor pentru acapararea terenurilor și caselor palestiniene din teritoriile ocupate. Frecvența atacurilor și a altor acțiuni ostile este mult mai mare decât în anii precedenți.
Mai există un consens: coloniștii și militarii care ar trebui să mențină ordinea în jurul coloniilor sunt adesea aceleași persoane. Într-o zi poartă uniforma și patrulează ca forțe militare, iar în următoarea participă la operațiunile coloniștilor. Dacă violența nu ar fi atât de răspândită, ar părea o farsă.
Incursiunile coloniștilor sunt organizate astfel încât să creeze avantaje durabile pe teren, sau chiar – din perspectiva celor care le comit – ireversibile. Coloniștii ocupă crestele dealurilor pentru a controla drumurile de dedesubt. Își plasează avanposturile pentru a încercui zonele palestiniene pe care vor să le elimine. Nu construiesc colonii la întâmplare, ci aleg poziții strategice pentru a izola localitățile palestiniene cu mișcări minime și a rupe continuitatea teritorială a palestinienilor. Principiul este maximizarea efectului cu un efort minim.
